Garda

Cezar Danilevici

garda

Sunt de (z)garda intr-un oras din Ardeal… Stiu, imi depasesc competentele profesionale, dar nu am ce sa fac. Sunt cu foamea in gat, nu am nici un venit, trebuie sa supravietuiesc. Singura varianta e sa fac garda pe toata medicina interna, nu doar pe specialitatea mea. Asa e in Romania: chiar daca esti specialist pe o anumita specialitate, din lipsa crunta de doctori, poti face garda pe mai multe specialitati. Nimanui nu-i pasa de competenta si de faptul ca mi-o depasesc. Trebuie acoperite garzile – majoritatea medicilor au plecat deja afara – si spitalele trebuie sa-si justifice existenta…

Nu e un secret ca sunt stresat la maxim. Stiu ca voi intalni cazuri pe care poate le voi manageria mai prost decat un medic specialist in specialitatea respectiva, dar trebuie sa supravietuiesc… mi-e foame… Si apoi, ma bazez pe faptul ca in Franta, orice medic e in primul rand medic generalist…

View original post 1,343 more words

Cu sifon

Genunchiul Lumii

“Ce să-ți iau de la Cooperativă?”,
te-ntrebam.
“Umple sifonul
și un carpați
și creveți
și-un sirop de zmeură.”
Era în locul acela,
numit “la crucea nuștiucui”,
în curba dintre biserică și
Căminul cultural.
La pas puteai face un sfert de oră
pe drumul principal,
dacă n-aveai chef să faci un ocol
pe deal.
Cooperativa nu mai e
și nici sifon
și nici tu nu mai ești.
Nici brazii nu mai sunt.
Pentru el, pentru ea,
toate astea n-au fost,
nici măcar n-ai existat.
“Unde se duc postările astea
cînd se duc”,
atît i-aș întreba.

View original post

Ladybird

Eclipsa este definitivă când ești adult. Uiți, ești atras în cotidian, înoți, apa îți trece de creștetul capului de cele mai multe ori. Devii un automat, un prizonier al obiceiurilor diurne și al v…

Source: Ladybird

Ultimele cinci minute de pe Pământ

Priza de hârtie

Dacă ne vom întâlni vreodată pe stradă
Tu cu soţul tău de mână, zâmbitoare
Iar eu cu o oarecare
Şi mă vei întreba:
”La ce te-ai gândit în ultimele 5 minute, Albert?”
Te voi privi în ochi îţi voi spune
”M-am gândit la tine!”

Dacă ne vom întâlni vreodată în faţa unei icoane
În cea mai frumoasă biserică din Bucureşti
Şi mă vei întreba
”La ce te-ai gândit în ultimele 5 minute, Albert?”
Te voi privi în ochi îţi voi spune
”M-am gândit la tine!”

Dacă ne vom întâlni vreodată pe drumul de întoarcere
De la înmormântarea mea
Şi mă vei întreba:
”La ce te-ai gândit în ultimele 5 minute, Albert?”
Te voi privi în ochi îţi voi spune
”M-am gândit la tine!”

Dacă ne vom întâlni atunci când mă voi întoarce de pe front
Plin de răni, fără nicio scrisoare de acasă
În cârje şi mirosind a moarte
Şi…

View original post 295 more words

Calea Babelor

Ecologia Comunicarii

Mișto pe Facebook: “Alertă de trafic intens în Iași. Pe drumul către moaște se circulă babă la babă!”

Da, sunt din Iași. Locuiesc de 17 ani pe traseul Babelor către moaște. De 17 ani am străzile îngrădite, dau explicații jandarmilor, uneori merg pe jos, am mai mult de curățat la poartă, am găsit un portofel golit, într-o primăvară, pe sub frunze și zăpadă, cu acte de Babă în el, aruncat peste gard, în grădina mea, în toamnă, de un șmecher de hoț… și, împreună cu niște surori catolice dintr-un sat, am găsit Baba și i-am trimis actele…

Mă uit la mulțimea aceea de Babe (de copii, de tineri, de mai puțini moși, că bărbații sunt mai puțin rezistenți ori rămân cu animalele acasă ori sunt deja plecați la Domnul). Le privesc cum stau nopți la rând în frig. Eu mă culc la căldură (și tu), iar Babele stau ca fraierele și…

View original post 1,844 more words

Rain…

This was our promised autumn. It was for our transparency. The ethereal way to slip quietly into the bed or our promise. It was soft and it promised more than you had in  you. I fininshed the love making and the song whilst you prepared your tea. We sat quietly and congratulated one another on how successfull we had been in hiding our true feelings.I left with regret. You left with a promise that you would return. Things change when winter comes around…